Idealul lingvistic scandinav

Existenţa unei continuităţi lingvistice între Danemarca, Norvegia şi Suedia favorizează ideea unei comunităţi lingvistice nordice şi a unei înţelegeri între limbile scandinave, totul cel puţin la nivelul programelor educative, a organizării politice şi a schimburilor comerciale. Această idee a unei identităţi culturale şi lingvistice, rezultată dintr-o istorie comună este una din bazele care reglementează raporturile între statele scandinave. Ceea ce noi numim « nordisk språkfellesskap » (comunitatea lingvistică a ţărilor nordice) şi « nabospråksforståelse » (înţelegerea limbilor vecine) implică faptul că orice locuitor al uneia din aceste trei limbi să se poată exprima în limba sa maternă şi să fie înţeles de ceilalţi doi vecini, oricare ar fi tema discuţiei. Scandinavii au aşadar oportunitatea folosirii limbii lor materne în comunicarea cu locuitorii ţărilor vecine. Comunicarea este atunci „în înţelegere”, fără reproducere (orală sau scrisă) a limbii vecine.

Această viziune este bineînţeles un pic idealizată, însă nu atât de idilică în realitate. Deseori întâlnim eşecuri în comunicare atunci când ne angajăm într-o conversaţie în limba noastră maternă cu vecinii scandinavi. Limbile nordice (daneză, feroeză, islandeză, norvegiană şi suedeză) descind toate din germanica comună. Limbile daneză, norvegiană şi suedeză sunt foarte similare în ceea ce priveşte lexicul şi structurile gramaticale, în timp ce feroeza şi islandeza au păstrat mai multe trăsături ale limbii vechi nordice, limba din care descind (aceste limbi au de exemplu cazuri morfologice, contrar pentru celelalte trei limbi).

Mai trebuie să luăm în considerare existenţa, în regiunea nordică, a limbilor nescandinavice (precum finlandeza) şi situaţia particulară a câtorva limbi scandinave. Finlandezii, sami (sau  laponii), islandezii, feroezii şi groenlandezii nu au ca limbă maternă una din cele trei limbi scandinave majore (daneza, norvegiana sau suedeza). Sami sunt bilingvi, ei folosesc limba ţării unde locuiesc (Norvegia, Suedia, Finlanda) ca o a doua limbă. În Finlanda, se învaţă încă de la şcoală înţelegerea limbii suedeze. Insulele Feroe şi Groenlanda fac parte din Danemarca şi locuitorii lor învaţă daneza ca o limbă străină.  Până în 1944, în Islanda era daneză şi până în 1999 daneză era prima limbă străină învăţată la şcoală. Aceste populaţii învaţă o limbă scandinavă ca o limbă străină sau ca o a doua limbă şi fac aşadar parte din comunitatea de comunicare pan-scandinavă, însă ele pot uneori să întâlnească mari dificultăţi în înţelegerea celorlalte limbi scandinave. Daneza, norvegiana şi suedeza sunt în multe privinţe asemănătoare, însă există diferenţe bine marcate, în particular în limba vorbită. O anchetă a arătat că 84% din informatorii finlandezi au evaluat cu calificativul „slab” capacitatea lor de a înţelege daneza orală.

Din 1999, daneza nu mai este prima limbă străină învăţată în Islanda şi suedeza a pierdut în 2003 o parte importantă din poziţia sa centrală din educaţia din Finlanda.  Bazele „suprafeţei lingvistice scandinave” sunt şubrede şi în viitorul apropiat acest domeniu se poate reduce atât la nivel geografic cât şi la nivelul mentalităţilor. Actualmente, încă mai este posibil pentru marea majoritate a populaţiei din Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia să comunice folosind una din limbile scandinave (daneza, norvegiana, suedeza), ceea ce lărgeşte domeniul (de înţelegere) al fiecăreia din aceste limbi şi le conferă un anumit prestigiu socio-lingvistic.

Ceea ce conduce la succesul în comunicare, este atitudinea de deschidere către limbile vecine şi cunoaşterea diferenţelor de pronunţare şi de ortografie.

În plus, limbile scandinave au o posibilitate mai mare de a descrie instituţiile nordice, relaţiile şi împrejurările, în special în domeniile social şi cultural. Şi în sfârşit, înţelegerea lingvistică inter-scandinavă este un simbol puternic pentru înţelegere într-un sens mai larg: ea participă la elaborarea unei identităţi scandinave, care depăşeşte simpla identitate naţională. De aceea, studiul limbilor vecine deţine un loc important în sistemele noastre educative, la şcoală, ca şi la universitate, şi face parte din studiul limbii materne (şi nu a unei limbi străine).

Pentru a face comunicarea inter-scandinavă mai uşoară, şi deci ideală, studiul limbilor vecine se adevereşte a fi, într-o anumită măsură, necesar. Diferenţa cu studiul limbilor străine constă în faptul că este vizat numai un nivel care să permită înţelegerea orală şi scrisă.

Daneza, norvegiana şi suedeza împart aceeaşi origine şi majoritatea vocabularului şi a structurilor gramaticale sunt „pan-scandinave”. Contactul limbilor a fost, de-a lungul istoriei, intens, ceea ce a permis păstrarea similitudinilor între cele trei limbi. Totuşi, trebuie să ştim faptul că în ciuda asemănării mari, anumite cuvinte pot fi de neînţeles la prima vedere şi că altele, în ciuda transparenţei, au sensuri complet diferite sau se folosesc în registre diferite.

Tradoteca®, agenția de traduceri online este specializată în traducerea textelor din limbile scandinave. Echipa noastră de traducători nativi de limba daneză, suedeză, norvegiană dispune de competențe lingvistice și diplome recunoscute pentru a asigura traduceri fidele, rapide şi corecte la prețuri competitive. Nu ezitați să ne contactați la 0729 TRADUC, 0729 87 23 82 sau la office@tradoteca.ro