Numim limbi romanice limbile provenind din latină sau mai degrabă limbile ce reprezintă starea în care a ajuns în prezent prin evoluţia sa continuă latina vorbită de popor. Această denumire este folosită mai des de când Diez s-a servit de aceasta în a sa Grammatik der romanischen Sprachen. Înainte de Diez, Raynouard folosise şi el acest nume roman, însă într-un alt sens: presupunea în Alegerea sa din poeziile originale ale Trubadurilor, 1816 – 1821, că limba latină nu dăduse naştere direct idiomurilor romane actuale, că a existat un intermediar între limba latină şi limbile romanice actuale, că acest intermediar era limba romană şi că această limbă romană s-a păstrat cu cea mai mare puritate în sudul Franţei. Mai găsim alături de acest nume de limbi romanice pe cel de limbi latine, novo-latine, neo-latine. Această ultimă expresie este folosită mai degrabă de filologii italieni.

DEFINIŢII ALE DEVIERII

Observăm în evoluţia limbii latine la limbile romanice un anumit număr de fenomene lingvistice care par a se putea regrupa sub conceptul de deviere. Tradiţional, în limbile romanice, acest termen, creat de G. Guillaume, se aplică deplasărilor – în general antepuneri – mărcilor morfologice în domeniul nominal şi domeniul verbal. În cadrul psihomecanicii limbajului, R. Lowe oferă o definiţie precisă: este vorba despre un „proces diacronic prin care un concept, iniţial încorporat formei unui cuvânt, primeşte statutul de cuvânt independent în limbă.

Introducere în limba latină

Limba latină este prezentă în viaţa noastră actuală prin intermediul expresiilor cunoscute chiar şi de necunoscătorii de limba latină (« alea jacta est »post-scriptumet cetera pe care le abreviem « etc. »), prin cuvinte ale limbajului curent (« lavabo », care înseamnă în latină « voi spăla ») sau prin intermediul numelor de mărci. Totuşi, latina pare învechită şi inutilă sub pretextul că nu mai este vorbită.

Faţă de acest subiect trebuie să ţinem cont că limba latină a fost în trecut o adevărată limbă internaţională, un pic comparabilă cu limba engleză din zilele noastre. Datorită limbii latine, în secolul IV e.n., locuitorii din ţările îndepărtate precum Galia, Spania, Armenia sau Egipt puteau comunica între ei. În Epoca Renaşterii ea servea drept limbă comună locuitorilor cultivaţi din Europa întreagă.

Conform studiului efectuat de Mario Pei în 1949, care compară gradul de evoluție al limbilor față de limba din care provin, iată care este coeficientul de evoluție pentru limbile romanice în comparație cu limba latină:

Echipa de traducători din cadrul Agenției de traduceri online Tradoteca® este specializată în traduceri autorizate, traduceri legalizate, traduceri juridice, traduceri tehnice, financiare și comerciale precum și în numeroase alte domenii. Nu ezitați să ne contactați la 0729 TRADUC, 0729 87 23 82 sau la office@tradoteca.ro